îndupleca

română

Din în- + dupleca (învechit „a îndupleca” < latină).

Conjugarea verbului îndupleca
Infinitiv	a îndupleca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înduplec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înduplece
Participiu	înduplecat
Conjugare	I

(v.tranz.) a face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva.
(v.refl.) a se arăta milos, bun; a se îndura.