înduplecare

română

Etimologie

Din a îndupleca.

Pronunție

• AFI: /ɨn.du.ple'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înduplecare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înduplecare	înduplecări
Articulat	înduplecarea	înduplecările
Genitiv-Dativ	înduplecării	înduplecărilor
Vocativ	înduplecare	înduplecărilor

1. acțiunea de a (se) îndupleca.

Cuvinte derivate

• neînduplecare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online