înecăciune

română

Etimologie

Din a îneca + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului înecăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înecăciune	înecăciuni
Articulat	înecăciunea	înecăciunile
Genitiv-Dativ	înecăciunii	înecăciunilor
Vocativ	înecăciune	înecăciunilor

1. greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf.
2. (rar) înec.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online