îneca

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : înecă

română

Etimologie

Din în + neca (înv. „a ucide” < latină nĕcāre).

Pronunție

  • AFI: /ɨ.neˈka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îneca
Infinitiv a (se) îneca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înece
Participiu înecat
Conjugare I
  1. (v.refl. și tranz.) a muri sau a facemoară prin sufocare în apă (sau în alt lichid).
  2. (v.refl.) (despre nave) a se scufunda.
  3. (fig.) a se cufunda, a se afunda.
    Se îneacă în verdeață.
  4. (v.tranz.) (despre ape) a inunda un loc, o arătură etc.
  5. (fig.) a copleși, a înăbuși.
  6. (v.refl. și tranz.) a (se) sufoca, a (se) înăbuși.
  7. (v.tranz.) (despre plâns, lacrimi) a podidi (împiedicând respirația).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (refl.) A se îneca (ca țiganul) la mal = a suferi un eșec în ultimul moment
  • Parcă i s-au înecat corăbiile = se spune cuiva când e trist, indispus
  • A se îneca în bani (sau bunuri) = a avea mult mai mult decât trebuie


Traduceri

Etimologie

Din îneca.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îneca.

Referințe