respira

Vezi și : respiră

română

Etimologie

Din franceză respirer < latină respirare. Confer italiană respirare.

Pronunție

• AFI: /res.piˈra/

Verb

Conjugarea verbului respira
Infinitiv	a respira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	respir
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să respire
Participiu	respirat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla.

   Nu mai pot să respir!

2. (fig.) a răspândi, a revărsa, a degaja.

Sinonime

• (fiziol.) răsufla, (înv. și pop.) sufla

Cuvinte derivate

• respirare
• respirat
• respirator
• respiratoriu
• respirație

Traduceri

a inhala aer în plămâni

afrikaans: asem (Afrikaans) albaneză: marr frymë (shqip) catalană: respirar (català) cehă: dýchat (čeština) coreeană: 숨쉬다 (한국어) daneză: ånde (dansk) engleză: breathe (English), respire (English) esperanto: spiri (Esperanto) finlandeză: hengittää (suomi) franceză: respirer (français) friulană: respirâ (furlan) germană: atmen (Deutsch), respirieren (Deutsch) (rar)

greacă: αναπνοή (Ελληνικά) indoneziană: bernafas (Bahasa Indonesia) italiană: respirare (italiano) japoneză: 呼吸 (日本語) neerlandeză: ademen (Nederlands) norvegiană: puste (norsk) poloneză: oddychać (polski) portugheză: respirar (português) spaniolă: respirar (español) suedeză: andas (svenska) turcă: soluk almak (Türkçe)

Etimologie

Din respira.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru respira.

Referințe

• DEX online