respira

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză respirer < latină respirare. Confer italiană respirare.

Pronunție

  • AFI: /res.pi'ra/


Verb


Conjugarea verbului
respira
Infinitiv a respira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
respir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să respire
Participiu respirat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla.
    Nu mai pot să respir!
  2. (fig.) a răspândi, a revărsa, a degaja.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe