înfățare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înfăța.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fə'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfățare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfățare înfățări
Articulat înfățarea înfățările
Genitiv-Dativ înfățării înfățărilor
Vocativ înfățare înfățărilor
  1. faptul de a înfăța.


Traduceri

Anagrame

Referințe