înfăța

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + față.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fə'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
înfăța
Infinitiv a înfăța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfăț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfețe
Participiu înfățat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A înfăța patul = a schimba lenjeria patului


Traduceri

Anagrame

Referințe