înfeudare
română
Etimologie
Din a înfeuda.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului înfeudare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfeudare | înfeudări |
| Articulat | înfeudarea | înfeudările |
| Genitiv-Dativ | înfeudării | înfeudărilor |
| Vocativ | înfeudare | înfeudărilor |
- acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, robire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online