înfigere
Etimologie
Din a înfige.
Pronunție
- AFI: /ɨn'fi.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfigere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfigere | înfigeri |
| Articulat | înfigerea | înfigerile |
| Genitiv-Dativ | înfigerii | înfigerilor |
| Vocativ | înfigere | înfigerilor |
- acțiunea de a (se) înfige; împlântare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online