înfira

română

Etimologie

Din în- + fir.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fi'ra/

Verb

Conjugarea verbului înfira
Infinitiv	a înfira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfir
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfire
Participiu	înfirat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a coase sau a broda cu fir.
2. (v.tranz.) a depăna fire toarse.

Cuvinte derivate

• înfirat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online