înfira

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + fir.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fi'ra/


Verb


Conjugarea verbului
înfira
Infinitiv a înfira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfire
Participiu înfirat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a coase sau a broda cu fir.
  2. (v.tranz.) a depăna fire toarse.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe