depăna

română

Etimologie

Din latină *dēpēnāre, de la pānus.

Pronunție

• AFI: /de.pə'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) depăna
Infinitiv	a (se) depăna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) deapăn, depăn
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) depene
Participiu	depănat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul.

   A depăna fire textile pe un mosor.

2. (fig.) a desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc.

   Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor.

3. (fig.) a parcurge (un drum, o distanță).

Sinonime

• 1: (text.) înfășura

Antonime

• 1: desfășura

Cuvinte derivate

• depănare
• depănat
• depănător, depănătoare
• depănătură

Expresii

• A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva)
• (intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele

Traduceri

a înfășura fire dintr-un scul pe un mosor

engleză: reel (English), wind (English) finlandeză: keriä (suomi), kelata (suomi), rullata (suomi) franceză: rembobiner (français) germană: aufspulen (Deutsch); aufwickeln (Deutsch) greacă: τυλίγομαι (Ελληνικά) (tylígomai), κουβαριάζομαι (Ελληνικά) (kouvariázomai) italiană: bobinare (italiano)

poloneză: wyciągać (polski), wyciągnąć (polski) portugheză: enrolar (português), bobinar (português) spaniolă: embobinar (español) suedeză: rulla (svenska), snurra (svenska) turcă: dönmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online