înflorire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înflori.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.flo'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înflorire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înflorire înfloriri
Articulat înflorirea înfloririle
Dativ-Genitiv înfloririi înfloririlor
Vocativ înflorire înfloririlor
  1. acțiunea de a înflori.


Traduceri

Anagrame

Referințe