înflori

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină inflorire.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.flo'ri/


Verb


Conjugarea verbului
înflori
Infinitiv a înflori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfloresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înflorească
Participiu înflorit
Conjugare IV

I.

  1. (v.intranz.) a face, a da flori; a se acoperi de flori.
    Garoafele au înflorit.

II.

  1. (v.intranz.) (fig.) a-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera.
  2. a fi în toată frumusețea, strălucirea.
  3. (despre față) a se îmbujora, a se lumina.
  4. (v.tranz.) a împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța.
  5. (fig.) a exagera.
  6. (v.tranz.) (pop.) a face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânzădevină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare).

Sinonime

I.

II.

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe