înfrânare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a înfrâna.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.frɨ'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfrânare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfrânare înfrânări
Articulat înfrânarea înfrânările
Genitiv-Dativ înfrânării înfrânărilor
Vocativ înfrânare înfrânărilor
  1. acțiunea de a (se) înfrâna; (fig.) reținere, abținere, cumpătare.


Traduceri

Referințe