înfrânare

română

Etimologie

Din a înfrâna.

Pronunție

• AFI: /ɨn.frɨ'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfrânare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfrânare	înfrânări
Articulat	înfrânarea	înfrânările
Genitiv-Dativ	înfrânării	înfrânărilor
Vocativ	înfrânare	înfrânărilor

1. acțiunea de a (se) înfrâna; (fig.) reținere, abținere, cumpătare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online