înfrățit

română

Etimologie

Din a înfrăți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.frə'ʦit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înfrățit
	Singular	Plural
Masculin	înfrățit	înfrățiți
Feminin	înfrățită	înfrățite
Neutru	înfrățit	înfrățite

1. legat de altul prin relații frățești.
2. (despre plante) care a dat lăstari din tulpina principală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online