înfrumusețare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) înfrumuseța.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fru.mu.se'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfrumusețare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfrumusețare înfrumusețări
Articulat înfrumusețarea înfrumusețările
Genitiv-Dativ înfrumusețării înfrumusețărilor
Vocativ înfrumusețare înfrumusețărilor
  1. acțiunea de a (se) înfrumuseța; împodobire.


Traduceri

Referințe