înfrunzire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înfrunzi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.frun'zi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfrunzire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfrunzire înfrunziri
Articulat înfrunzirea înfrunzirile
Genitiv-Dativ înfrunzirii înfrunzirilor
Vocativ înfrunzire înfrunzirilor
  1. acțiunea de a înfrunzi și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe