înfulecare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a înfuleca.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fu.le'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfulecare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfulecare înfulecări
Articulat înfulecarea înfulecările
Dativ-Genitiv înfulecării înfulecărilor
Vocativ înfulecare înfulecărilor
  1. (rar) acțiunea de a înfuleca.


Traduceri

Anagrame

Referințe