înfulecare

română

Etimologie

Din a înfuleca.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fu.le'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfulecare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfulecare	înfulecări
Articulat	înfulecarea	înfulecările
Genitiv-Dativ	înfulecării	înfulecărilor
Vocativ	înfulecare	înfulecărilor

1. (rar) acțiunea de a înfuleca.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• funciarele

Referințe

• DEX '98 via DEX online