Sari la conținut

înfuleca

De la Wikționar, dicționarul liber

Variante

Etimologie

Din latină infollicare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fu.le'ka/


Verb


Conjugarea verbului
înfuleca
Infinitiv a înfuleca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfulec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfulece
Participiu înfulecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (fam.) a mânca lacom și repede, a înghiți pe nerăsuflate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe