înfurnica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + furnică.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fur.ni'ka/


Verb


Conjugarea verbului
înfurnica
Infinitiv a înfurnica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfurnice
Participiu înfurnicat
Conjugare I
  1. (v.tranz. impers.) a fi cuprins de furnicături, de fiori, a simți înțepături pe piele.


Traduceri

Referințe