îngăduire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a îngădui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gə.du'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngăduire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngăduire îngăduiri
Articulat îngăduirea îngăduirile
Genitiv-Dativ îngăduirii îngăduirilor
Vocativ îngăduire îngăduirilor
  1. îngăduință.


Traduceri

Referințe