îngăimare
română
Etimologie
Din a îngăima.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului îngăimare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îngăimare | îngăimări |
| Articulat | îngăimarea | îngăimările |
| Genitiv-Dativ | îngăimării | îngăimărilor |
| Vocativ | îngăimare | îngăimărilor |
- faptul de a (se) îngăima; îngăimeală.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online