mărgini

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din margine.

Pronunție

  • AFI: /mər.ʤi'ni/


Verb


Conjugarea verbului
mărgini
Infinitiv a mărgini
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mărginesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mărginească
Participiu mărginit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc., a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita.
  2. (v.tranz.) a stabili anumite limite.
  3. (v.refl. recipr.) a se învecina cu..., a avea hotar comun cu...
  4. (v.tranz. și refl.) a (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma.
  5. (v.tranz.) (înv.) a ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe