îngăima

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului îngăima
Infinitiv	a îngăima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îngăimez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îngăimeze
Participiu	îngăimat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla; (p.ext.) a fredona, a cânta.
2. (v.refl.) (reg.) a sta la îndoială; a zăbovi.

Cuvinte derivate

• îngăimare
• îngăimat
• îngăimeală
• îngăimător

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• imagina

Referințe

• DEX '98 via DEX online