îngemăna

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină ingeminare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʤe.mə'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îngemăna
Infinitiv a (se) îngemăna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îngemănez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îngemăneze
Participiu îngemănat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe