îngemănare

română

Etimologie

Din a (se) îngemăna.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʤe.mə'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îngemănare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îngemănare	îngemănări
Articulat	îngemănarea	îngemănările
Genitiv-Dativ	îngemănării	îngemănărilor
Vocativ	îngemănare	îngemănărilor

1. acțiunea de a (se) îngemăna; unire; îmbinare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online