Sari la conținut

îngenunchere

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a îngenunchea.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʤe.nun'ke.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngenunchere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngenunchere îngenuncheri
Articulat îngenuncherea îngenuncherile
Genitiv-Dativ îngenuncherii îngenuncherilor
Vocativ îngenunchere îngenuncherilor
  1. acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe