îngenunchea
Aspect
Etimologie
Din latină ingenuculare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʤe.nunˈke̯a/
Verb
Conjugarea verbului îngenunchea | |
Infinitiv | a îngenunchea |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
îngenunchez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să îngenuncheze |
Participiu | îngenuncheat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a se așeza în genunchi.
- (v.tranz.) (fig.) a supune, a aservi.
- (v.tranz.) (rar) a da în stăpânire, a închina (unui dușman).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online