îngenunchea

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină ingenuculare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
îngenunchea
Infinitiv a îngenunchea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îngenunchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îngenuncheze
Participiu îngenuncheat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se așeza în genunchi.
  2. (v.tranz.) (fig.) a supune, a aservi.
  3. (v.tranz.) (rar) a da în stăpânire, a închina (unui dușman).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe