îngustime

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din îngust + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gus'ti.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngustime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngustime îngustimi
Articulat îngustimea îngustimile
Dativ-Genitiv îngustimii îngustimilor
Vocativ îngustime îngustimilor
  1. însușirea de a fi îngust.
  2. (fig.) (cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.).


Traduceri

Referințe