mărginire

română

Etimologie

Din a mărgini.

Pronunție

• AFI: /mər.ʤi'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mărginire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărginire	mărginiri
Articulat	mărginirea	mărginirile
Genitiv-Dativ	mărginirii	mărginirilor
Vocativ	mărginire	mărginirilor

1. acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei.
2. (fig.) posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții etc.) prostie.

Cuvinte derivate

• nemărginire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online