înlemnire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a înlemni.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.lem'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înlemnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înlemnire înlemniri
Articulat înlemnirea înlemnirile
Genitiv-Dativ înlemnirii înlemnirilor
Vocativ înlemnire înlemnirilor
  1. acțiunea de a înlemni.


Traduceri

Referințe