înlemni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + lemn.

Pronunție

  • AFI: /ɨn'lemnʲ/


Verb


Conjugarea verbului
înlemni
Infinitiv a înlemni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înlemnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înlemnească
Participiu înlemnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a rămâne sau a facerămână nemișcat de frică, de spaimă sau de uimire; a încremeni, a înmărmuri, a împietri.
  2. (v.refl.) (fig.) (rar) a deveni insensibil, neîndurător; a se împietri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe