înlesnire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înlesni.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.les'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înlesnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înlesnire înlesniri
Articulat înlesnirea înlesnirile
Genitiv-Dativ înlesnirii înlesnirilor
Vocativ înlesnire înlesnirilor
  1. acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; facilitare, ușurare.
  2. ajutorare, ajutor.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Cu înlesnire = lesne, ușor.


Traduceri

Referințe