înlesnire
Etimologie
Din a înlesni.
Pronunție
- AFI: /ɨn.les'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înlesnire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înlesnire | înlesniri |
| Articulat | înlesnirea | înlesnirile |
| Genitiv-Dativ | înlesnirii | înlesnirilor |
| Vocativ | înlesnire | înlesnirilor |
- acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; facilitare, ușurare.
- ajutorare, ajutor.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu înlesnire = lesne, ușor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online