înmiresmare
română
Etimologie
Din a înmiresma.
Pronunție
- AFI: /ɨn.mi.resˈma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înmiresmare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înmiresmare | înmiresmări |
| Articulat | înmiresmarea | înmiresmările |
| Genitiv-Dativ | înmiresmării | înmiresmărilor |
| Vocativ | înmiresmare | înmiresmărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online