înmiresmare

română

Etimologie

Din a înmiresma.

Pronunție

• AFI: /ɨn.mi.resˈma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înmiresmare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înmiresmare	înmiresmări
Articulat	înmiresmarea	înmiresmările
Genitiv-Dativ	înmiresmării	înmiresmărilor
Vocativ	înmiresmare	înmiresmărilor

1. (rar) miros plăcut, parfum.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online