parfum

română

Variante

• profum

Etimologie

Din franceză parfum.

Pronunție

• AFI: /par'fum/

Substantiv

Declinarea substantivului parfum
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	parfum	parfumuri
Articulat	parfumul	parfumurile
Genitiv-Dativ	parfumului	parfumurilor
Vocativ	parfumule	parfumurilor

1. (adesea fig.) miros plăcut; mireasmă.
2. miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente.
3. produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; (p.ext.) produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse.
4. (fig.) notă caracteristică, atmosferă specifică.

Cuvinte derivate

• parfumier

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online