înmuietor

română

Etimologie

Din a înmuia + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.mu.je'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului înmuietor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înmuietor	înmuietoare
Articulat	înmuietorul	înmuietoarele
Genitiv-Dativ	înmuietorului	înmuietoarelor
Vocativ	înmuietorule	înmuietoarelor

1. vas în care se înmoaie cerealele înainte de a fi puse la încolțit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online