înmulțitor
română
Etimologie
Din a (se) înmulți + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /ɨn.mul.ʦi'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului înmulțitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înmulțitor | înmulțitori |
| Articulat | înmulțitorul | înmulțitorii |
| Genitiv-Dativ | înmulțitorului | înmulțitorilor |
| Vocativ | înmulțitorule | înmulțitorilor |
- număr cu care se înmulțește alt număr; factor al operației de înmulțire aritmetică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online