înmulțitor

română

Etimologie

Din a (se) înmulți + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.mul.ʦi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului înmulțitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înmulțitor	înmulțitori
Articulat	înmulțitorul	înmulțitorii
Genitiv-Dativ	înmulțitorului	înmulțitorilor
Vocativ	înmulțitorule	înmulțitorilor

1. număr cu care se înmulțește alt număr; factor al operației de înmulțire aritmetică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online