înnemurire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înnemuri.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ne.mu'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înnemurire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înnemurire înnemuriri
Articulat înnemurirea înnemuririle
Genitiv-Dativ înnemuririi înnemuririlor
Vocativ înnemurire înnemuririlor
  1. (reg.) înrudire.


Traduceri

Referințe