înrâurire
română
Etimologie
Din a înrâuri.
Pronunție
- AFI: /ɨn.rɨ.uˈri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înrâurire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înrâurire | înrâuriri |
| Articulat | înrâurirea | înrâuririle |
| Genitiv-Dativ | înrâuririi | înrâuririlor |
| Vocativ | înrâurire | înrâuririlor |
- acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online