înregimenta

română

Etimologie

Din franceză enrégimenter.

Pronunție

• AFI: /ɨn.re.ʤi.men'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) înregimenta
Infinitiv	a (se) înregimenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înregimentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înregimenteze
Participiu	înregimentat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola.

Cuvinte derivate

• înregimentare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online