însăilătură

română

Etimologie

Din a însăila + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.sə.i.lə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului însăilătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	însăilătură	însăilături
Articulat	însăilătura	însăilăturile
Genitiv-Dativ	însăilăturii	însăilăturilor
Vocativ	însăilătură	însăilăturilor

1. cusătură provizorie, cu împunsături rare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online