împunsătură

română

Din împuns (participiu lui a împunge) + sufixul -ătură.

Declinarea substantivului împunsătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împunsătură	împunsături
Articulat	împunsătura	împunsăturile
Genitiv-Dativ	împunsăturii	împunsăturilor
Vocativ	împunsătură	împunsăturilor

(la cusături) împungere cu acul; (p.ext.) locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect).
înțepătură.
Degete pline de împunsături.
(fig.) înțepătură.