înseninare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a însenina.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.se.ni'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înseninare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înseninare înseninări
Articulat înseninarea înseninările
Genitiv-Dativ înseninării înseninărilor
Vocativ înseninare înseninărilor
  1. faptul de a (se) însenina; (fig.) bună dispoziție; veselie.


Traduceri

Referințe