bună

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din bunică.

Pronunție

  • AFI: /'bu.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bună bune
Articulat buna bunele
Dativ-Genitiv bunei bunelor
Vocativ buno bunelor
  1. (înv. și pop.) bunică.


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru bun.