bună

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bunică.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bună bune
Articulat buna bunele
Dativ-Genitiv bunei bunelor
Vocativ buno bunelor
  1. (înv. și pop.) bunică.


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru bun.