Sari la conținut

însoare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din însura.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈso̯a.re/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru însura.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru însura.