însoriți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din însorit.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.soˈriʦʲ/


Adjectiv

  1. forma de masculin plural pentru însorit.

Etimologie

Din însori.

Verb

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru însori.
  2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru însori.
  3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru însori.