însori

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + soare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.soˈri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) însori
Infinitiv a (se) însori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) însoresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) însorească
Participiu însorit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se însenina, a apărea soarele.
  2. (v.refl.) a sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din însori.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru însori.

Etimologie

Din însura.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈsorʲ/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru însura.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru însura.

Anagrame

Referințe