însorire
română
Etimologie
Din a (se) însori.
Pronunție
- AFI: /ɨn.so'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului însorire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | însorire | însoriri |
| Articulat | însorirea | însoririle |
| Genitiv-Dativ | însoririi | însoririlor |
| Vocativ | însorire | însoririlor |
- acțiunea de a se însori și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online