înspițare
română
Etimologie
Din a înspița.
Pronunție
- AFI: /ɨn.spi'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înspițare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înspițare | înspițări |
| Articulat | înspițarea | înspițările |
| Genitiv-Dativ | înspițării | înspițărilor |
| Vocativ | înspițare | înspițărilor |
- acțiunea de a înspița și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online