înspița

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + spiță.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.spi'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
înspița
Infinitiv a înspița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înspițez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înspițeze
Participiu înspițat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune spițe la o roată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe